Lucrarea lui Owen îi poartă pe cititori la marginea unei frontiere uimitoare în modul nostru de a înțelege creierul: așa-numita „zonă cenușie", aflată între conștiința deplină și moartea creierului. Cei care au ajuns în această zonă de mijloc au suferit leziuni cerebrale traumatice sau sunt victime ale unui accident vascular cerebral ori al unei boli degenerative, cum ar fi Alzheimer și Parkinson. Majoritatea nu reușesc să conștientizeze lumea exterioară, iar medicii lor cred că sunt incapabili de gândire. Dar un număr considerabil se confruntă cu ceva diferit: mințile lor intacte se deplasează adânc în creier și în corpurile deteriorate de boală.

Adrian Owen a condus o echipă care, în 2006, a descoperit această categorie pierdută de pacienți și, pornind de la ea, a alcătuit un istoric medical. Iar oamenii de știință, medicii și filosofii au început abia de curând să înțeleagă implicațiile uriașe ale acestei descoperiri.

În zona cenușie ridică o serie de întrebări dure și terifiante, printre care cea mai importantă fiind poate aceasta: încercând să definim ce înseamnă o viață care merită trăită, suntem oare prea preocupați de fizic și nu acordăm suficientă importanță puterii gândirii? Ce definește, cu adevărat, o viață satisfăcătoare?