Ai avut vreodată sentimentul că eşti singurul care nu a păşit pragul construit tocmai de tine? Poate m-am oprit cu capul sub grindă încercând să rămân ori să plec, simţindumă protejat de iluzia că ceea ce nu vezi, nu te vede. Am uitat cerul, ştiindu-i doar culoarea, minţindu-mă că l-am privit zilnic… Uitasem şi de grinda ce își măcina trecerea pe pleoapele mele, iar când am privit mai atent, am observat că soarele din cerul meu, nu se mişcase niciodată. Mi-am scuturat genele de praf şi poate pentru o clipă am reușit să zbor din nou.