„Opera lui Delavrancea pare nedusa pana la capat, ramasa la nivelul promisiunii neimplinite. Autorul si-a cheltuit talentul cu nonsalanta – pentru a nu spune cu usurinta – si s-a resemnat prea usor la statutul de literat amator. Abandonand mult prea devreme proza, inainte de a fi implinit patruzeci de ani, a abandonat unica arie literara in care contributia lui putea fi substantiala.

Nostalgia copilariei si decorul Barierei Vergului i-au oferit cele mai bune pagini unui Delavrancea ajuns, ca prozator, la maturitate: din pacate, la judecata finala, aceste pagini raman destul de putine.“ – Mihai Zamfir